Convenţia 108
CONVENŢIA PENTRU PROTECŢIA PERSOANELOR
REFERITOR LA PRELUCRAREA AUTOMATIZATĂ
A DATELOR CU CARACTER PERSONAL

(Strasbourg, 28.01.1981)

Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Convenţii,

Considerînd că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strînsă între membrii săi, respectînd în mod special preeminenţa dreptului, precum şi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului;

Considerînd că este de dorit de a extinde protecţia drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale fiecăruia, în special a dreptului respectării vieţii private, luînd în consideraţie intensificarea procesului de circulaţie transfrontieră a datelor cu caracter personal, care constituie obiectul prelucrării automatizate;

Reafirmînd, în acelaşi timp, angajamentul Părţilor în favoarea libertăţii informaţiei fără a ţine cont de frontiere;

Recunoscînd necesitatea concilierii valorilor fundamentale ale respectării vieţii private şi ale circulaţiei libere a informaţiei între popoare,

Au convenit asupra următoarelor:

Capitolul I – Dispoziţii generale

Articolul 1 – Obiectul şi scopul

Scopul prezentei Convenţii este de a garanta, pe teritoriul fiecărei Părţi, tuturor persoanelor fizice indiferent de naţionalitate sau reşedinţă, respectarea drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale, şi în mod special a dreptului la viaţa privată, în legătură cu prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (protecţia datelor).

Articolul 2 – Definiţiile

În scopul prezentei Convenţii:

a. “date cu caracter personal” înseamnă orice informaţie referitoare la o persoană fizică, identificată sau identificabilă (“persoana respectivă”);

b. “fişier automatizat” înseamnă orice ansamblu de informaţii, care constituie obiectul unei prelucrări automatizate;
c. “prelucrarea automatizată” include operaţiunile consecutive efectuate în întregime sau parţial cu ajutorul procedurilor automatizate: înregistrarea datelor, supunerea acestor date operaţiilor logice şi/sau aritmetice, modificarea lor, nimicirea
   (ştergerea), extragerea sau difuzarea lor;
  
d. “administratorul fişierului” este persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, organizaţie sau oricare alt organ competent, conform legislaţiei naţionale, pentru a decide finalitatea fişierului prelucrat, tipuri de date cu caracter personal care trebuie înregistrate şi operaţiunile cărora pot fi supuse.

Articolul 3 – Domeniul de aplicare

1. Părţile se obligă să aplice prezenta Convenţiei la fişiere automatizate de date cu caracter personal şi la prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal în sectoarele public şi privat.

2. Orice stat poate, din momentul semnării ori depozitării instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare, aderare sau din orice alt moment ulterior, să aducă la cunoştinţă printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei:

a. că el nu va aplica prezenta Convenţiei la unele categorii de fişiere automatizate de date cu caracter personal, a căror listă va fi depusă. Cu toate acestea el nu trebuie să includă în această listă tipurile de fişiere automatizate supuse dispoziţiilor de protecţie a datelor conform dreptului intern. Prin urmare, el va trebui să completeze această listă printr-o nouă declaraţie atunci cînd categoriile suplimentare de fişiere automatizate de date cu caracter personal vor fi supuse regimului de protecţie a datelor conform dreptului intern;

b. că el va aplica prezenta Convenţie şi pentru informaţiile aferente grupurilor de persoane, asociaţiilor, fundaţiilor, societăţilor, corporaţiilor sau altor organizaţii care întrunesc direct sau indirect persoane, indiferent dacă aceste organizaţii posedă ori nu personalitate juridică;

c. că el va aplica prezenta Convenţie şi pentru fişierele de date cu caracter personal, care nu constituie obiectul de prelucrare automatizată.

3. Orice stat care a extins domeniul de aplicare a prezentei Convenţii prin oricare declaraţie vizată în alineatul 2 (b) sau (c) ale acestui articol, poate să indice în această declaraţie că extinderile nu se vor aplica decît pentru unele categorii de fişiere de date cu caracter personal, lista cărora va fi depusă.

4. Orice Parte care, conform declaraţiei prevăzute în alineatul 2 (a) al acestui articol, a exclus unele categorii de fişiere automatizate de date cu caracter personal, nu poate cere aplicarea prezentei Convenţii pentru aceste categorii de fişiere unei Părţi care nu le-a exclus.

5. De asemenea, o Parte, care n-a recurs la una din extinderile prevăzute de alineatele 2 (b) şi (c) ale acestui articol, nu poate aplica prezenta Convenţie asupra acestor puncte în ceea ce priveşte altă Parte care a recurs la astfel de extinderi.

6. Cît priveşte statul care a formulat declaraţiile prevăzute de alineatul 2 al prezentului articol, ele vor intra în acţiune în momentul intrării în vigoare a Convenţiei, dacă acest stat le-a făcut din momentul semnării sau depozitării instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau trei luni mai tîrziu din momentul primirii lor de către Secretarul General al Consiliului Europei, dacă ele (declaraţiile) au fost formulate ulterior. Aceste declaraţii vor putea fi retrase în întregime sau parţial printr-o notificare adresată Secretarului General al Consiliului Europei. Astfel de retrageri intră în vigoare după trei luni din momentul primirii notificării.

Capitolul II – Principiile de bază pentru protecţia datelor

Articolul 4 – Angajamentele Părţilor

1. Fiecare Parte adoptă în legea internă măsurile necesare asigurării funcţionării principiilor de bază pentru protecţia datelor enumerate în prezentul capitol.

2. Aceste măsuri trebuie să fie adoptate cel tîrziu în momentul intrării în vigoare a prezentei Convenţii în privinţa acelei Părţi.

Articolul 5 – Caracteristica datelor

Datele cu caracter personal care constituie obiectul prelucrării automatizate sînt:
a. obţinute şi prelucrate în mod corect şi legal;
b. înregistrate pentru scopuri determinate şi legitime şi nu pot fi utilizate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri;
c. adecvate, pertinente şi non excesive scopurilor pentru care au fost înregistrate;
d. exacte şi dacă este necesar, actualizate;
e. păstrate sub o formă ce permite identificarea persoanelor respective pentru un termen nu mai mare decît cel necesar scopurilor pentru care au fost înregistrate datele.

Articolul 6 – Categoriile particulare de date

Datele cu caracter personal referitoare la originea rasială, opiniile politice, convingerile religioase şi alte convingeri, cît şi datele cu caracter personal referitoare la sănătate sau la viaţa sexuală pot fi prelucrate în mod automat numai dacă dreptul intern prevede garanţiile necesare. Aceste prevederi se referă şi la datele cu caracter personal privind condamnările penale.

Articolul 7 – Securitatea datelor

Trebuie să fie luate măsuri corespunzătoare de securitate pentru protejarea datelor cu caracter personal înregistrate în fişierele automatizate de date contra distrugerii accidentale sau neautorizate, sau pierderii accidentale cît şi contra accesului, modificării sau difuzării neautorizate.

Articolul 8 – Garanţiile suplimentare pentru persoanele vizate

Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea:

a. de a cunoaşte atît existenţa fişierului automatizat de date cu caracter personal, finalităţile sale principale, cît şi identitatea şi reşedinţa permanentă sau sediul principal al administratorului fişierului;
b. de a obţine într-un termen rezonabil şi fără amînare sau cheltuieli excesive atît confirmarea existenţei sau inexistenţei, în fişierul automatizat, a datelor cu caracter personal ce o vizează, precum şi comunicarea acestor informaţii într-o formă inteligibilă;
c. de a obţine, în caz de necesitate, rectificarea sau ştergerea acestor date în cazul cînd pe parcursul prelucrării lor au fost încălcate dispoziţiile dreptului intern care asigură efectul principiilor de bază enumerate în articolele 5 şi 6 ale prezentei Convenţii;
d. de a face recurs în cazul cînd nu i se răspunde la o cerere de confirmare sau, în caz de necesitate, de comunicare, de rectificare sau de ştergere a datelor, prevăzute la alineatele “b” şi “c” ale prezentului articol.

Articolul 9 – Excepţiile şi restricţiile

1. Nu se admite nici o excepţie de la prevederile articolelor 5, 6 şi 8 ale prezentei Convenţii, decît în limitele definite de prezentul articol.

2. Este posibilă derogarea de la dispoziţiile articolelor 5, 6 şi 8 ale prezentei Convenţii în cazul cînd o astfel de derogare, prevăzută de legislaţia Părţii, constituie o măsură necesară într-o societate democratică:

a) pentru apărarea securităţii statului, siguranţei publice, în interesul sistemului monetar al statului sau represiunea infracţiunilor penale;

b) pentru protecţia persoanei vizate şi a drepturilor şi libertăţilor altora.

3. Restricţiile în exercitarea drepturilor vizate în alineatele “b”, “c” şi “d” ale articolului 8 pot fi prevăzute de lege referitor la fişierele automatizate de date cu caracter personal utilizate în scopuri statistice ori cercetări ştiinţifice, evident, atunci cînd se încalcă drepturile la viaţa privată a persoanelor vizate.

Articolul 10 – Sancţiunile şi recursurile

Fiecare Parte se obligă să stabilească sancţiuni şi recursuri adecvate vizînd încălcările dispoziţiilor dreptului intern care fac efective principiile de bază pentru protejarea datelor enumerate în prezentul capitol.

Articolul 11 – Protecţia suplimentară

Nici una din dispoziţiile prezentului capitol nu va fi interpretată drept o limitare sau o încălcare a dreptului fiecărei Părţi de a acorda persoanelor vizate o protecţie mai mare decît cea prevăzută de prezenta Convenţie.

Capitolul III – Fluxurile transfrontiere de date

Articolul 12 – Fluxurile transfrontiere de date cu caracter personal şi dreptul intern

1. Dispoziţiile următoare se aplică în cazul transferului peste frontierele naţionale, indiferent de suportul utilizat, a datelor cu caracter personal, care constituie obiectul prelucrărilor automatizate ori acumulate în scopul de a le supune unei astfel de prelucrări.

2. O Parte nu poate, avînd drept scop unic protecţia vieţii private, să interzică sau să supună unei autorizaţii speciale fluxurile transfrontiere de date cu caracter personal destinate teritoriului unei alte Părţi.

3. Cu toate acestea fiecare Parte poate deroga de la dispoziţiile alineatului 2:

a) în măsura în care legislaţia sa prevede o reglementare specifică pentru unele categorii de date cu caracter personal sau de fişiere automatizate de date cu caracter personal, în dependenţă de caracterul acestor date sau fişiere, excepţie fiind cazul cînd regulamentul altei Părţi prezintă măsuri echivalente de protecţie;

b) în cazul cînd transferul este efectuat de pe teritoriul său spre teritoriul unui alt stat non contractant via teritoriul altei Părţi, pentru a evita ca un astfel de transfer să neglijeze legislaţia Părţii menţionate la începutul prezentului alineat.

Capitolul IV – Ajutorul reciproc

Articolul 13 – Cooperarea între Părţi

1. Părţile se obligă să-şi acorde sprijin reciproc pentru implementarea prezentei Convenţii:

2. În acest scop:

a) fiecare Parte desemnează una sau mai multe autorităţi a căror denumire şi adresă le comunică Secretarului General al Consiliului Europei;

b) fiecare Parte care a desemnat mai multe autorităţi indică în comunicatul amintit în alineatul precedent atribuţiile fiecărei autorităţi;

3. O autoritate desemnată de o Parte la cererea unei autorităţi numite de o altă Parte:

a) va furniza informaţii referitor la legislaţia sa şi practica sa administrativă în domeniul protecţiei datelor;

b) va lua, în conformitate cu dreptul său intern şi avînd drept scop unic protecţia vieţii private, toate măsurile adecvate pentru a furniza informaţii referitor la prelucrarea automatizată efectuată pe teritoriul său, cu excepţia datelor cu caracter personal, care constituie obiectul acestei prelucrări.

Articolul 14 – Asistenţa pentru persoanele vizate cu reşedinţa permanentă în străinătate

1. Fiecare Parte acordă asistenţă oricărei persoane cu reşedinţa în străinătate pentru ca această persoană să-şi exercite drepturile prevăzute de legislaţia sa internă, asigurînd efectul principiilor enumerate în articolul 8 al prezentei Convenţii.

2. Dacă o astfel de persoană are reşedinţă pe teritoriul altei Părţi, ea trebuie să aibă posibilitatea de a-şi prezenta cererea prin intermediul unei autorităţi numite de această Parte.

3. Cererea de asistenţă trebuie să conţină toate indicaţiile necesare, mai ales privitor la:

a. Numele, adresa şi toate celelalte elemente necesare pentru identificarea solicitantului;
b. Fişierul automatizat de date cu caracter personal la care se referă cererea sau administratorul fişierului;
c. Scopul cererii.

Articolul 15 – Garanţiile privitor la asistenţa prestată de autorităţile desemnate

1. O autoritate desemnată de o Parte, care a primit informaţii de la o autoritate desemnată de altă Parte, fie conform unei cereri de asistenţă, fie că răspunde la o cerere de asistenţă formulată de ea însăşi nu va putea utiliza aceste informaţii în alte scopuri decît cele indicate în cererea de asistenţă.

2. Fiecare Parte va supraveghea ca persoanele care aparţin sau acţionează în numele autorităţii desemnate să respecte secretul sau confidenţialitatea acestei informaţii.

3. Nici într-un caz o autoritate desemnată nu va fi autorizată să formuleze, conform articolului 14, alineatul 2, o cerere de asistenţă în numele unei persoane cu reşedinţa în străinătate, din propria iniţiativă şi fără consimţămîntul acestei persoane.

Articolul 16 – Respingerea cererilor de asistenţă

O autoritate desemnată, care a primit o cerere de asistenţă conform articolelor 13 sau 14 ale prezentei Convenţii nu poate refuza să o execute decît dacă:

a) cererea este incompatibilă cu atribuţiile în domeniul protecţiei datelor a autorităţilor împuternicite să răspundă;

b) cererea nu corespunde dispoziţiilor prezentei Convenţii;

c) executarea cererii va fi incompatibilă cu suveranitatea, securitatea sau ordinea publică a Părţii care a desemnat autoritatea, sau cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor subordonate jurisdicţiei acestei Părţi.

Articolul 17 – Cheltuielile şi procedurile de asistenţă

1. Ajutorul reciproc pe care Părţile şi-l acordă conform articolului 13, cît şi asistenţa acordată persoanelor în străinătate conform articolului 14 nu va implica achitarea cheltuielilor şi taxelor, cu excepţia celor aferente experţilor şi translatorilor. Aceste cheltuieli şi taxe vor fi pe seama Părţii care a numit autoritatea ce a depus cererea de asistenţă.

2. Persoana implicată nu poate fi obligată să plătească, în legătură cu demersurile întreprinse de sine stătător pe teritoriul altei Părţi, alte cheltuieli şi taxe decît cele cerute de la persoanele care au reşedinţa pe teritoriul acestei Părţi.

3. Alte modalităţi referitoare la asistenţa vizînd în mod special formele şi procedurile cît şi limbile vorbite vor fi stabilite direct între Părţile respective.

Capitolul V – Comitetul consultativ

Articolul 18 – Componenţa comitetului

1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii este format un Comitet consultativ.

2. Fiecare Parte numeşte un reprezentant şi un locţiitor în acest Comitet. Orice stat membru al Consiliului Europei, care nu este Parte a Convenţiei are dreptul de a fi reprezentat în comitet de un observator.

3. Comitetul consultativ poate, printr-o decizie unanimă, să invite orice stat ce nu este membru al Consiliului Europei, şi care nu este Parte a Convenţiei să participe prin intermediul unui observator la una din şedinţele sale.

Articolul 19 – Funcţiile comitetului

Comitetul consultativ:

a. poate face propuneri pentru a facilita sau a ameliora aplicarea Convenţiei;

b. poate face propuneri de amendament la prezenta Convenţie în conformitate cu articolul 21;

c. formulează un aviz privind orice propunere de amendament la prezenta Convenţie care-i este prezentat conform articolului 21, alineatul 3;

d. poate, la cererea unei Părţi, să-şi exprime părerea referitor la orice problemă de implementare a prezentei Convenţii.

Articolul 20 – Procedura

1. Comitetul consultativ este convocat de Secretarul General al Consiliului Europei. Prima sa reuniune are loc după 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii. În continuare el se întruneşte cel puţin o dată la doi ani şi de fiecare dată cînd convocarea e cerută de cel puţin o treime din reprezentanţii Părţilor.

2. Majoritatea reprezentanţilor Părţilor constituie cvorumul necesar pentru desfăşurarea reuniunilor Comitetului consultativ.

3. La sfîrşitul fiecărei adunări Comitetul consultativ prezintă Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei un raport asupra activităţii sale şi asupra funcţionării Convenţiei.

4. În limita dispoziţiilor prezentei Convenţii, Comitetul consultativ îşi stabileşte Regulamentul interior.

Capitolul VI – Amendamente

Articolul 21 – Amendamente

1. Amendamente la prezenta Convenţie pot fi propuse de o Parte, de Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei sau de Comitetul consultativ.

2. Orice propunere de amendament este comunicată de către Secretarul General al Consiliului Europei statelor membre ale Consiliului Europei şi fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta Convenţie conform dispoziţiilor articolului 23.

3. Pe lîngă aceasta, orice amendament propus de o Parte ori de către Comitetul Miniştrilor este comunicat Comitetului consultativ, care prezintă Comitetului Miniştrilor părerea sa referitor la amendamentul propus.

4. Comitetul Miniştrilor examinează amendamentul propus şi orice aviz prezentat de către Comitetul consultativ şi-l poate  aproba.

5. Textul oricărui amendament aprobat de către Comitetul Miniştrilor conform alineatului 4 al prezentului articol este transmis Părţilor spre acceptare.

6. Orice amendament aprobat conform alineatului 4 al prezentului articol va intra în vigoare în a treizecea zi după ce toate Părţile vor informa Secretarul General că ele   l-au acceptat.

Capitolul VII – Clauzele finale

Articolul 22 – Intrarea în vigoare

1. Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depozitate la Secretarul General al Consiliului Europei.

2. Prezenta Convenţie va intra în vigoare din prima zi a lunii care urmează după o perioadă de trei luni din ziua cînd cinci state membre ale Consiliului Europei îşi vor exprima consimţămîntul lor de a fi legate prin Convenţie conform dispoziţiilor alineatului precedent.

3. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţămîntul de a fi legat de Convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează după perioada de trei luni din ziua depunerii instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 23 – Aderarea statelor nemembre

1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la prezenta Convenţie printr-o hotărîre luată de majoritatea prevăzută în articolul 20.d al statutului Consiliului Europei şi unanim de reprezentanţii statelor contractante cu drept de participare în comitet.

2. Pentru orice stat aderent Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii, care urmează după perioada de trei luni de la depozitarea instrumentului de aderare la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 24 – Clauza teritorială

1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentelor sale de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare să indice teritoriul sau teritoriile asupra cărora se va aplica prezenta Convenţie.

2. Orice stat poate în orice alt moment ulterior, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei Convenţii asupra oricărui alt teritoriu indicat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare referitor la aceste teritorii în prima zi a lunii care urmează după o perioadă de trei luni de la aprobarea declaraţiei de către Secretarul General.

3. Orice declaraţie făcută în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă în ceea ce priveşte orice teritoriu indicat în această declaraţie printr-o notă adresată Secretarului General. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează după o perioadă de şase luni după aprobarea notei de către Secretarul General.

Articolul 25 – Rezerve

Nici o rezervă asupra dispoziţiilor prezentei Convenţii nu este admisă.

Articolul 26 – Denunţarea

1. Orice Parte poate în orice moment să denunţe prezenta Convenţie adresînd o notă Secretarului General al Consiliului Europei.

2. Denunţarea va avea efect din prima zi a lunii care urmează după o perioadă de şase luni de la primirea notei de către Secretarul General.

Articolul 27 – Notificare

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului şi oricărui stat care a aderat la prezenta Convenţie:

a. orice semnare;
b. depozitarea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii conform articolelor 22, 23 şi 24;
d. orice alt act, notă sau comunicare care are legătură cu prezenta Convenţie.

Alcătuită la Strasbourg, la 28 ianuarie 1981, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind în egală măsură autentice, într-un singur exemplar care trebuie să rămînă  în arhiva Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite cîte o copie certificată fiecărui stat membru al Consiliului Europei şi oricărui stat invitat să adere la prezenta Convenţie.


Căutare

Galerie video



Despre CNPDCP      Activitate      Serviciul de presă      Acte legislative şi normative      Consiliul consultativ  
   Transparenţa în procesul decizional      Informaţie utilă      Procedura de notificare      Copiii și protecția datelor  
   Depersonalizarea Hotărîrilor Judecătorești     
2009© CNPDCP
Elaborarea şi suport tehnic:  Centrul de Telecomunicaţii Speciale
Statistica vizitatorilor: 3272814